ecografie musculoscheletala

Ecografia musculoscheletala

Ecografia este metoda imagistica cel mai frecvent utilizata in lume. Alte metode imagistice cunsocute sunt: examinarea radiologica- radiografia, tomografia computerizata ( CT), scintigrafia, rezonanta magnaetica nucleara (RMN), examinarile invazive: endoscopia, colonoscopia, artroscopia, etc. Ecografia sau ultrasonografia este o procedură medicală de diagnostic, care funcționează pe baza ultrasunetelor, undelor sonore de înaltă frecvență ( peste 20000 Hz), pentru a crea imagini virtuale ale unor regiuni din organism. Se utilizează pentru diagnosticarea unor afecțiuni, pentru monitorizarea fătului în sarcină, monitorizarea unor probleme de sănătate sau ca tehnică de ghidaj în timpul unor intervenții terapeutice.

Ecografia musculoscheletala este utilizata din ce in ce mai frecvent pentru diagnosticarea unor afectiuni ale aparatului locomotor si poate fi considerata ca o “prelungire a degetelor clinicianului”, intotdeauna venind ca o tehnica adjuvanta in sprijinul acestuia.

Undele sonore emit vibrații care ajung în contact cu țesuturile, în funcție de densitatea lor, undele transmit ecouri, care sunt preluate de transductor și transformate în imagini, care sunt vizualizate pe ecran. Pentru examinarea tesuturilor in suprafata se folosesc ecografe cu sonda liniara (transductor) cu frecventa de 7,5-18 MHz.

Avantajele ecografiei versus alte investigatii imagistice

  • Inofensiva, alte metode- radiografia, CT, scintigrafia, presupun expunere la radiatii ionizante;
  • Noninvaziva, alte metode precum artroscopia presupun o mica interventie chirurgicala;
  • Metoda de examinare in “timp real”, alte metode nu arata situatia existenta intr-un anumit moment;
  • Poate fi efectuata si la patul bolnavului spre deosebire de majoritatea celorlalte metode;
  • Accesibila si usor repetabila;
  • Nu exista contraindicatii, comparativ cu alte metode: RMN este contraindicata in implanturi metalice, stimulator cardiac, claustrofobie;
  • Mai ieftina comparativ cu celelalte.

Dezavantaje

  • Operator dependenta, adica depinde de experienta operatorului;
  • Permite examinarea structurilor aflate in mod direct si continuu in calea fascicolului sonor explorator, nu permite vizualizarea si altor structuri.

Undele sonore nu traversează bine aerul și osul, astfel că sunt ineficiente pentru anumite regiuni care au gaze sau sunt acoperite de os: de exemplu plamani. Pentru astfel de regiuni sunt mai indicate radiografiile, CT sau RMN. Cel mai bine sunt vizualizate segmentele periferice: articulatii ( umar, cot, pumn, mana, sold, genunchi, glezna, picior) si mai putin coloana vertebrala.

Cine sunt examinatorii?

  • Specialisti imagisti;
  • Clinicieni: medici de familie, reumatologi, internisti, ortopezi, recuperationisti, specialisti de medicina sportiva, ATI-sti, chirurgi plasticieni, neurologi, neurochirurgi.

Daca cititi buletinul ecografic s-ar putea sa intalniti termeni precum:

  • Transsonic (anecogen)= orice structura lipsita de ecouri- tesuturi cu continut lichidian;
  • Ecogen=structura care reflecta puternic US, produsa de structuri bogate in tesut conjunctiv, os, calcificari, metal, aer, etc;
  • Hiper- sau hipoecogen= structuri mai dense sau mai putin dense;
  • Ecostructura= structura ecografica a tesutului examinat;

Ce fel de tesuturi pot fi examinate?

  • Muschii- structura lor, leziuni (rupturi)in caz de traumatisme cu formarea de hematoame si evolutia acestora, inflamatii ( miozite);
  • Tendoanele- leziuni tendinoase posttraumatice sau inflamatorii: tendinite, tenosinovite, dezinsertii de pe os;
  • Ligamente- sunt structuri care intaresc capsulele articulare si pot fi examinate ecografic si descoperite leziuni;
  • Integritatea unor oase accesibile sondei in caz de intreruperi ale corticalei osoase care nu pot fi vizualizate radiografic;
  • Articulatiile periferice: umar, cot, pumn, sold, genunchi, glezna;
  • Nervi periferici afectati posttraumatic; median ( sindromul de tunel carpian), cubital, etc.

Afectiuni ce pot fi diagnosticate

  • Hematoame, calcifieri, rupturi, inflamatii, formatiuni tumorale musculare, chiste;
  • Artrite/ artroze cu acumulari lichidiene intraarticulare- sinovite, corpi straini, calcifieri, modificari degenerative de cartilaj si os subcondral- osteofite, chiste sinoviale;
  • Tendinite, tenosinovite, rupturi, dezinsertii tendinoase;
  • Leziuni ligamentare- rupturi;
  • Leziuni osoase- fracturi, periostite, depuneri de os, eroziuni.

Ecografia membrului superior

  • Umar: afectiuni ce pot fi diagnosticate si a caror evolutie poate fi monitorizata- periartrite scapulohumerale: tendinite, tenosinovite, bursite, calcifieri, artroza umarului, patologia articulatiei acromioclaviculare: colectii intraarticulare, disjunctii posttraumatice, subluxatii, eroziuni, osteofite.
  • Cot: epicondilite, bursite, afectarea nervului cubital (ulnar), artrite, artroze, leziuni posttraumatice.
  • Pumn: tenosinovite, artrite, chiste sinoviale, sindrom de canal carpian, artroze, leziuni posttraumatice.
  • Mana, degete: formatiuni tumorale, artrite, artroze, tenosinovite, artroze, leziuni posttraumatice.

Ecografia membrului inferior

  • Sold: periartrite coxofemurale: tendinite, bursite, artroza, displazii de sold la nounascut, patologie posttraumatica, artrita.
  • Genunchi : tendinopatii cvadricipitale/ rotuliene, patologia inflamatorie sau posttraumatica genunchi: hidartroze, artrita, bursite, afectare ligamentara si de meniscuri, chiste Baker / alte chiste poplitee, leziuni degenerative cartilaginoase/ osoase, corpi straini, tumori, leziuni vasculare si/sau de nervi.
  • Glezna, picior: artrite, tenosinovite, tendinite, leziuni posttraumatice de tendoane sau ligamente ( postentorsa, de ex) leziuni degenerative cartilaginoase/ osoase, corpi straini, tumori, leziuni vasculare si/sau de nervi.

Repere terapeutice in afectiunile periarticulare

In afectarile periarticulare se poate recomanda tratament medicamentos – antiinflamatorii nesteroidiene (AINS), corticoterapie locala (diprofos injectat sub acromion) in infiltratii ghidate ecografic, anestezice aplicate local (intra- sau periarticular sau in puncte dureroase).

Fizioterapie: termoterapie, crioterapie, electroterapie analgetica si decontracturanta (curenti diadinamici, interferentiali, curent galvanic etc), ultrasonoforeza, laser. Kinetoterapia este cea mai importanta deoarece recuperarea functionalitatii segmentului afectat este esentiala in combaterea recurentei.

Tratamentul chirurgical se adreseaza pacientilor tineri. La varstnici tratamentul este de tip conservator.

Conf. Univ. Dr. Gilda Mologhianu
Medic Primar Recuperare Medicala