Ce este radioterapia pediatrica?
Radioterapia pediatrica nu se deosebeste cu foarte mult de radioterapia pentru adulti, dar, desigur, are anumite particularitati. Este o parte a tratamentului pentru afectiunile oncologice si face referire la tratamentul cancerului adresat copiilor.
Care este diferenta intre radioterapie si radioterapie pediatrica?
In primul rand, diferentele tin de modul de abordare si de localizare. Sunt foarte multe tipuri de cancer, de exemplu tumori solide pentru care dozele nu difera, pentru ca nu tratam organele sanatoase ale unui copil, ci tumora in sine. Din acest motiv nu difera dozele intre copii si adulti, dar tratamentul poate fi diferit. Daca vorbim de copii mici, sub 4-5 ani, acolo desigur ai nevoie de anestezie astfel incat pacientul sa nu se miste. Si mai exista diferente si legate de tumori, tumorile in sine deoarece tumorile embrionare, de exemplu, sunt mai frecvent intalnite la copii si mai putin intalnite la adulti.
Care sunt cele mai frecvente tipuri de cancer tratate prin radioterapie?
Cele mai frecvente tipuri de cancer intalnite la copii sunt tumorile cerebrale (aproximativ 15% din patologia pediatrica), neuroblastoamele (cancere ale sistemului nervos), Wilms/nefroblastomul (tumora rinichiului – 2-4%) si leucemiile.
Cati dintre copiii diagnosticati cu afecțiuni oncologice au nevoie de radioterapie?
Nu exista studii clare in care sa fie mentionat un procent deoarece vorbim pe de o parte de radioterapie curativa (incercarea de a trata boala prin radioterapie, de a vindeca) si pe de alta parte de radioterapie paliativa (ameliorarea anumitor simptome pentru pacientul respectiv).
Prin urmare este dicifil de apreciat cati dintre copii au nevoie de radioterapie. In Romania, anual 100-200 de copii au nevoie de radioterapie, cu amendamentul ca nu exista un registru national de cancer si acestea sunt niste cifre aproximative, insa in clinica noastra sunt tratati anual in jur de 50 de copii de diferite varste.
Sunt tratati 50 de copii deoarece acesta este numarul celor care se adreseaza in vederea tratamentului sau deoarece aceasta este capacitatea maxima?
Nu e vorba de capacitate, acesta este numarul celor care se adreseaza clinicii si de obicei sunt copii mici, copii care nu pot fi tratati in spitalele de stat unde nu exista posibilitatea de sedare ca urmare a lipsei unui anestezist dedicat serviciului de radioterapie.
Pentru ca nu suntem o clinica specializata pe pediatrie si nu avem nici posibilitatea de internare continua, pacinetii care fac radioterapie la noi sunt internati la spitalele unde exista sectii de onco-pediatrie, in Bucuresti – Institutul Oncologic si Marie Curie. Ei stau internati pe toata perioada tratamentului si vin cu salvarea in fiecare zi.
De la ce varsta se poate recomanda radioterapia?
Radioterapia poate fi recomandata de la varste foarte mici, de la cateva luni de viata. Dar exista si o particularitate, cand vorbim de tumorile cerebrale si radioterapia la nivelul capului, este ideal sa nu se faca radioterapie sub 3 ani. Aceasta reprezinta o contraindicatie pentru copiii sub 3 ani. Sigur ca si aici exista o serie de amendamente, atunci cand tumora nu raspunde la chimioterapie sau cand exista alte urgente, esti obligat sa faci radioterapie si copiilor sub 3 ani. Dar in celelalte localizari nu exista contraindicatii legate de varsta, poate doar contraindicatii relative, referitoare la particularitati legate de fiecare persoana in parte, de familie, de modul de toleranta.
In ce conditii este recomandata radioterapia cu sedare?
Radioterapia cu sedare este recomandata in situatia in care copilul este mic si nu-si poate pastra pozitia, nu poate sta nemiscat. Din experienta mea, cu copiii in varsta de 5 ani putem avea o colaborare buna. Desigur, exista si copii de 4 ani cu care ne-am inteles extraordinar de bine si care au stat foarte cuminti, avand o colaborare chiar mai buna decat am avut cu anumiti adulti, dar si aici e vazand si facand. Nu toti copiii sunt la fel, depinde foarte mult si de cum au perceput experientele anterioare, prin ce au trecut in celelalte spitale. Foarte mult conteaza cat de anxiosi vin, sigur ca percep si anxietatea familiei, a parintilor si asta se transmite si poate fi un factor negativ. Dar in jurul varstei de 4-5 ani putem stabili o colaborare buna.
Cum este stabilit tratamentul?
Atat in cazul copiilor, cat si al adultilor, tratamentul este similar. Se incepe printr-o consultatie initiala, prin stabilirea indicatiei de radioterapie, urmat de CT-ul de simulare in care stabilim pozitia. Nu este CT de diagnostic, ci stabilim pozitia pacientului si facem niste semne. Luam niste imagini in baza carora medicul impreuna cu fizicianul medical realizeaza planul de radioterapie. La acest CT de simulare avem nevoie deja de o colaborare foarte buna cu micutul pacient si uneori este necesara prezenta anestezistului si analgosedarea.
Exista si localizari particulare, cum ar fi zona de cap si gat sau radioterapia pentru tumorile cerebrale, in care trebuie sa efectuam o masca care sa imobilizeze capul si gatul pacientului in timpul tratamentului. Toate aceste lucruri se fac de la CT-ul de simulare. Aceasta masca este dintr-un material plastic, are gauri, copilasul poate respira, poate inghiti, insa se poate speria, deci iata, o localizare in care este posibil din aceasta cauza sa avem nevoie de prezenta anestezistului.
Dupa stabilirea planului de radioterapie se trece la tratamentul propriu-zis, unde pozitia pacientului trebuie sa fie la fel cu cea adoptata la CT de simulare. Daca am folosit masca la CT de simulare, trebuie sa folosim aceeasi masca in fiecare zi si la tratamentul in sine. Masca este personalizata pentru fiecare pacient. Copiilor le putem picta mastile si le putem da acasa deoarece masca respectiva nu mai poate fi folosita pentru un alt pacient. Am avut copii care au colorat-o in fel si chip, Batman, personaje Disney, fiecare cu imaginatia lui.
Cat dureaza o sedinta?
Intre 3 si 5 minute... pana stabilim si verificam pozitia pacientului pe masa. Din momentul in care copilasul intra si pana iese din sala, dureaza in jur de 10-15 minute. In situatia in care campul tratat este mai mare, avem nevoie de mai mult timp, maxim 20-25 de minute, poate chiar jumatate de ora, acolo unde se adauga anestezia. Deci, trebuie sa ne alocam un timp mai mare pentru un copilas, in comparatie cu un adult.
Cum se procedeaza la finalizarea sedintei de radioterapie cu sedare?
Copilasul ramane sub supravegherea medicului anestezist si a asistentei in jur de jumatate de ora, pana se trezeste, pana ne asiguram ca totul este in regula. Dupa jumatate de ora de monitorizare, totul ar trebui sa revina la normal.
Exista efecte secundare, care sunt acestea?
Sunt aceleasi pe care le intalnim si la adulti, in functie de localizare. In cazul radioterapiei la cap, pacientii pot dezvolta niste deteriorari cognitive. Inca nu este foarte clar daca radioterapia este singura implicata in aceste deteriorari cognitive, referindu-ma aici la probleme de memoriei, modificari ale comportamentului. E foarte dificil de stabilit cat este contributia radioterapiei sau a chimioterapiei, pentru ca acesti copii fac tratamente complexe, sau cat este din partea interventiei chirurgicale, pentru ca de cele mai multe ori in cazul acestor tumori se face si o interventie chirurgicala, totala sau subtotala. Nu este inca foarte clar. Sunt aduse in discutie fenomene de edem cerebral, deteriorari comportamentale, au fost descrise chiar si fenomene de autism, dar greu de spus cat este influenta radioterapiei sau experienta prin care au trecut acesti copii si care, de cele mai multe ori, lasa urme...
In ceea ce priveste tumorile din restul corpului, in functie de fiecare localizare, pot aparea insuficiente de organ, reactii adverse hematologice. Pe termen lung se poate descrie aparitia unor afectiuni oncologice secundare, a unui cancer secundar in zona care a fost iradiata. Din ce in ce mai mult aceasta teorie este controversata pentru ca in secolul in care traim au aparut tehnici noi de radioterapie care presupun o iradiere foarte precisa, presupun niste constrangeri de doza pe organele sanatoase din jur si astfel, teoretic, ele nu mai sufera. Din acest motiv este foarte dificil sa dovedesti ca un cancer care apare in zona care a fost iradiata in urma cu 20 de ani, de exemplu, e cu siguranta in legatura cu radioterapia efectuata atunci... foarte dificil de dovedit. Dar exista teorii care totusi sustin acest lucru.
Exista anumite contraindicatii referitoare la stilul de viata pe durata tratamentului, dar recomandari?
Totul depinde de localizarea tumorei. De exemplu, pentru tumorile din zona toracelui sau a limfoamelor care apar mediastinal, nu am contraindicatii deosebite legate de alimentatie sau de stil de viata. In tumorile cerebrale, de cele mai multe ori ii sfatuiesc pe parinti sa renunte la alimentele care stimuleaza sistemul nervos, fiind excluse ciocolata, sucurile de tipul Coca-Cola, Pepsi-Cola, ceaiurile, pentru ca majoritate contin teina, care este o substanta similara cofeinei pe care o gasim in cafea, sa evite petrecerea unui timp mai mare de jumatate de ora in fata televizorului, calculatorului, a tabletei sau telefonului, pentru ca stimuleaza sistemul nervos in mod excesiv, putand aparea convulsiile, pentru ca de fapt asta incercam sa limitam, aparitia crizelor convulsive. Carnea nu s-a dovedit a fi implicata in mod direct in aparitia acestor tipuri de cancer. Totdeauna recomandam parintilor sa-l asculte pe copil si daca acesta se simte obosit, sa-l lase sa doarma. In rest, cand e timp de joaca, e timp de joaca, nu exista alte restrictii, deci comportament pe cat posibil normal.
Copilul poate continua sa mearga la scoala?
Da, nu exista restrictii de acest tip, copilul poate continua sa mearga la gradinita sau scoala. Cancerul nu este o boala contagioasa, nu se ia, deci recomandam sa nu fie izolat pentru ca izolarea nu duce la lucuri bune pentru copilasul respectiv.
Cum apreciati comunicarea cu copilul, dar cu familia?
De cele mai multe ori comunicarea cu copilul este foarte buna, chiar mult mai buna decat cu unii dintre adulti. Noi ii credem mici, insa ei inteleg foarte multe lucruri si ne dau cateodata niste lectii de viata incredibile. Sunt foarte putini copii care se plang, de cele mai multe ori isi duc cu demnitate boala si sunt foarte foarte responsivi. Am avut copii de 4 ani cu care ne-am inteles extraordinar. Adultii care ii insotesc, familia, de cele mai multe ori mama sau chiar ambii parinti sunt extrem de ingrijorati, ceea ce este absolut firesc, sau sunt anxiosi si creeaza o presiune asupra personalului medical, fara sa-si dea seama cateodata. Nu am avut situatii conflictuale majore cu parintii, insa este o presiune pe care o resimtim, dar pentru copii merita, merita tot efortul.
In final, un sfat pentru oamenii mici care fac radioterapie si un sfat pentru oamenii mari care le sunt alaturi...
Sa nu le fie teama! Inca de la prima consultatie, unul dintre primele lucruri pe care le mentionez este ca nu le facem nimic, radioterapia nu doare, nu-i atingem cu nimic, daca sunt cuminti si urmeaza instructiunile noastre, nu-i injectam. Pentru ca cea mai mare frica a lor este de injectie, ceea ce este si normal, fiindca acesti copii, de cele mai multe ori au venit dupa multiple serii de chimioterapie. Este normal si firesc ca in momentul in care vad un alt halat alb, sa creada ca urmeaza o noua serie de perfuzii si injectii.. de asta unul dintre primele lucruri pe care le spun este ca noi nu le facem absolut nimic. Pe durata sedintei de radioterapie le punem povesti, cantece pentru copii, ne spun ei ce prefera, le dam jucarii, orice, numai sa reusim sa colaboram si sa ne imprietenim. Daca ei capata incredere in noi, cu siguranta batalia e pe jumatate castigata.
In ceea ce priveste oamenii mari care le sunt alaturi, ii incurajam sa incerce sa fie optimisti, sa profite de fiecare clipa pe care o petrec alaturi de copilul lor si sa le fie alaturi, asta este cel mai important, sa-si sustina propriul copil. Pentru asta trebuie sa aiba rabdare si incredere…si in personalul medical si in ceea ce se intampla, doar asa putem reusim, daca facem o echipa.
Ce v-a determinat sa alegeti radioterapia?
Nu cred ca eu am ales radioterapia. Cand am dat examenul de rezidentiat nu stiam ce vreau. In momentul in care termini facultatea de medicina cam toti isi doresc chirurgie si alte specialitati pe care le cunosc mai bine in timpul facultatii, oncologia si radioterapia sunt specialitati de care auzi tangential pe parcursul facultatii, de aceea nu cred ca eu am ales radioterapia, cred ca pur si simplu asa a fost sa fie, acesta a fost destinul meu si in orice caz, nu regret. Imi place foarte mult ceea ce fac!
Ce va motiveaza în jobul dumneavoastra?
Micile satisfactii… faptul ca vin copiii, dar si adultii care imi multumesc, si vin dupa ani si ani de zile si imi spun “ma simt bine, sunt in regula, mi-am vazut nepotii, mai am o surioara”, astea sunt lucrurile care conteaza.
Daca nu ar fi fost radioterapia sau medicina, ar fi fost …
Dupa atatia ani de zile in care n-am facut nimic altceva decat medicina, mi-e greu sa spun… In clasa aXI-a cochetam cu ideea de a lucra intr-o banca, dar a ramas la stadiu de idee, nu pot sa zic vis, cam mult, daca era vis poate se materializa, se implinea.
Ce face dr. Ana Bancila in timpul liber?
Dr. Ana Bancila isi petrece timpul liber alaturi de sot si cei 2 copii, in familie.
Dr. Ana Bancila
Medic Specialist Radioterapie