Atacul de panică este o perioadă scurtă de frică sau disconfort intens caracterizată de anumite simptome specifice. Intensitatea maximă a acestei perioade poate dura în jur de 10 minute. Deși intense, atacurile de panică în sine, nu sunt periculoase. Ca simptome putem enumera bătăi puternice ale inimii sau puls accelerat, transpirații, senzație de lipsa de aer, dureri în piept, greață, amețeli, senzații de amorțeală sau înțepături sau valuri de frig sau căldură. De ce se produc aceste atacuri de panică? Ele au loc în cadrul diferitelor tulburări anxioase. Anxietatea, la rândul ei, este de fapt o „teamă fără obiect” și se diferențiază de frică pentru că aceasta din urmă este un răspuns la o cauză cunoscută.

Atunci când atacurile de panică sunt frecvente, adică de două-trei ori pe săptămână, putem vorbi deja o tulburare de panică. Mai există câteva cauze importante care pot duce la atacuri de panică. Sindromul de stres post traumatic, consumul de droguri sau depresia sunt câteva dintre ele.

În timpul unui atac de panică organismul se comportă ca și cum s-ar afla în fața unui pericol iminent și se pregătește fie să lupte, fie să fugă. Ca atare inima bate cu putere, pompează sângele spre mușchi, ritmul respirațiilor se accelerează, pupilele se măresc, totodată apărând o dorință puternică de a scăpa din locul în care a început totul. Toate acestea nu sunt decât rezultatul inundării organismului cu așa numiții hormoni de stres.Tot acest proces se autoîntreține, accentuând simptomele și, de multe ori, aducându-l pe cel ce suferă de atacuri de panică la camerele de gardă ale spitalelor.

Atacurile de panică se disting de alte tulburări de anxietate prin intensitatea lor și bruschețea cu care apar. Deși pot să însoțească alte tulburări, de cele mai multe ori nu semnifică prezența unei afecțiuni mintale.

În momentul de față există multiple abordări terapeutice ale atacurilor de panică- atât medicamentoase cât și psihologice, idealul fiind o asociere a acestora.Există multe clase de medicamente pe care le recomandă medicul psihiatru, adaptându-le la patologia fiecărui pacient.

Cât despre tratamentul psihologic, există mai multe metode:

  • Psihoterapia suportivă - care favorizează copingul adaptativ printr-o relație terapeutică de calitate prin care terapeutul asistă pacientul în testarea realității.
  • Psihoterapia orientată spre insight (conștientizare) care are scopul de a ajuta pacientul să identifice conflictele psihologice nerezolvate.
  • Terapia comportamentală - prin care se produce o schimbare fără o dezvoltare a conștientizării( înțelegerii) psihologice a cauzelor. Tehnicile includ: relaxare, hipnoză, automonitorizare...
  • Terapia cognitivă cognitivă identifică modul distorsionat prin care oamenii se percep pe ei înșiși și în care consideră că îi percep alții , ceea ce duce la un comportament neadaptat. Tratamentul este scurt , interactiv, cu teme pentru acasă.
  • Terapiile de grup - acestea pot fi doar grupuri care oferă suport și creștere a abilităților sociale, sau grupuri care se orientează asupra înlăturării unor simptome specifice sau conștientizare.

Sunt importante și schimbările modului de viață- dietă ( eliminarea cofeinei, alcoolului) practicarea sportului ( eliberează endorfine, scăzând nivelul hormonilor de stres- cortisolul).

Având în vedere că în Europa 3% din populație are un atac de panică într-un an, iar în SUA procentul este de 11%, este important și acordăm atenția cuvenită acestei suferințe. Totodată, nu trebuie să uităm, că nu putem pune diagnosticul de atac de panică, până ce nu excludem orice altă afecțiune organică.

Dr. Pantiș Carmen
Psihoterapeut, Doctor în Științe medicale, Medic primar ATI în cadrul Centrului Medical Neolife