brahiterapie

Brahiterapia – Radioterapia interna

In cazul acestei abordari a tratamentului, sursa de radiatie ionizanta este plasata in apropierea sau in interiorul tesutului neoplazic (brahi-distanta scurta).

Cele doua afectiuni in care brahiterapia este cel mai frecvent utilizata sunt cancerul cervical (al colului uterin) si cancerul de prostata.

Procedura poate fi utilizata in mai multe tipuri de cancer, de exemplu:

  • cancerele ginecologice
  • cancerul de prostata
  • cancerul de san
  • cancerul pulmonar
  • cancer esofagian
  • tumori anale / rectale
  • sarcoame
  • cancerele ORL

In zona ginecologica brahiterapia se poate face fara interventie chirurgicala , in ambulatoriu.

Pentru tratarea cancerului de san, este necesara plasarea aplicatorilor ce furnizeaza radiatii in interiorul sanului dupa mastectomie, iar aceasta procedura implica chirurgie.

Brahiterapie intracavitara se efectueaza in sesiuni scurte de 2-4 minute, in functie de tipul tratamentului, respectiv curativ sau post-operator.

Procedura consta in inserarea de aplicatoare in jurul tesutului tumoral, fixarea lor cu o clema speciala pentru a le mentine in pozitie si apoi conectarea lor la un aparat denumit Selectron. Selectronul este programat in mod special, iar cand este pus in functiune trimite un numar de mici pelete de material radioactiv prin aplicatoare, astfel incat acestea sa ajunga la capatul din jurul tesutului tumoral. Aceste pelete emit o radiatie ionizanta foarte intensa in jurul cancerului si al parţii cervicale, insa radiatia nu penetreaza decat pe o distanţa foarte redusa, astfel incat tesuturile invecinate, normale, sunt relativ neafectate, efectele secundare fiind reduse la minimum. In functie de doza prescrisa, aplicatoarele pot ramane plasate in pozitia respectiva de la un minut pana la cateva zile.

In unele centre sunt utilizate surse radioactive cu o intensitate mai mare si un aparat numit Microselectron. In acest caz, durata unei sedinte este redusa la cateva minute, dar este posibil sa fie mai putin confortabil si exista un risc mai mare de complicatii. Sursele radioactive se aplica in niste dispozitive plasate anterior in jurul tesutului tumoral, acest tip de brahiterapie fiind cunoscut si sub denumirea de post-aplicare.

 

Terapia sistemica cu izotopi radioactivi

In cazul acestei terapii se introduce in organism o substanta radioactiva, fie sub forma unei capsule care se inghite, fie sub forma unei substante injectate intravenos. In ambele cazuri, izotopul patrunde in circulatia sangvina, concentrandu-se apoi in anumite tesuturi sau organe pe care le iradiaza. Se utilizeaza trei tipuri de izotopi: iodul radioactiv, fosforul radioactiv si strontiul radioactiv.

Iodul radioactiv este utilizat in contextul unora dintre cancerele tiroidiene si pentru tratamentul unei afectiuni non-neoplazice, hipertiroidismul. Acest mecanism se datoreaza faptului ca organismul concentreaza iodul in tesutul tiroidian, astfel incat dupa administrarea unei capsule cu iod radioactiv, acesta se acumuleaza in glanda tiroida, ramanand in cantitati infime in celelalte tesuturi.